Bolovanul de gât...

Mi-am legat bolovanul încă o dată de gât, să îmi aduc aminte cum este să-l târăsc după mine... Apoi am strigat în sinea mea cu toată puterea, ştiind că urmează să-ncerc să mă resemnez în faţa lucrurilor ce-şi vor urma cursul împotriva firii.
Acceptarea superficialităţii unei aparente analize profunde şi respingerea lucrurilor concrete, de frica nevăzutului şi neştiutului, câştigă teren în "lumea diferită"... ce-ncurajează şi este încurajată de prea multă banalitate. Pozarea, în ceea ce prin cuvinte criticăm şi demagogic respingem şi urmărirea admiraţiei de suprafaţă, ce prin gesturi îndrăzneţe o încurajăm, ne hrănesc o frumuseţe în care nici noi nu credem sau de care ne temem şi o ţinem ascunsă de lumina zilei. Încântarea sinelui, când reuşim să ieşim în evidenţă şi ne este lăudată frumuseţea comună şi nu cea specifică, se împiedică între frustrările zilelor în care nu am reuşit să facem altceva, decât să fim frumoşi...
Clarviziunea timpurilor ce vor urma... - deşi nu s-a revărsat asupra noastră Mama Natura cu puteri de medium şi nici experienţa anilor nu poate fi un atu, atunci când, oricât de precoce am fi, biologic nu am adunat prea mulţi, iar singura experienţă de durată a lăsat urme - ... pare o palidă consolare în faţa argumentelor, care poate nici nu ar trebui folosite, atunci când suntem incapabili să simţim şi când pronunţarea sentinţei ar fi suficient de elocventă.
Jocul cuvintelor şi frica prea-multului copleşitor sunt bariere între lumile ce s-au unit uşor şi plăcut, înainte de momentul sesizării neconcordanţei planurilor... dar tocmai în momentele când cel mai bun plan ar fi fost să nu-şi facă niciunul. Şi în tot haosul cosmic creat, sarea orgoliului, amestecată cu piperul complexelor, dau gustul neputinţei...
Dar într-o armonie încurajată de-un lanţ al DA-ului înfiorător de plăcut şi care te-mpinge de la spate să mergi mai departe, cunoscând o lume prea des caracterizată de ezitări, cum ai putea să nu-ţi legi bolovanul de gât?... Doar NU-ul asumat, şi în acelaşi timp forţat, îţi dă greutatea bolovanului, prin propia-ţi capacitatea de-a simţii...
"Fii liniştit, atunci când nu înţelegi nimic... cei ce nu-şi leagă bolovanii de gât, nu au nici nimic de tras... şi-atunci le rămâne să-şi împingă neputinţa..."