Ziua haituita...

In ce parte ti s-a inclinat azi paharul, de ai revarsat prin toti porii, linistea unei zile haituite de demonii iesiti la plimbare?
Am incercat sa-mi adun degetele, cu privirea ce aluneca spre roseata din genunchi, aparuta in cateva momente... dupa urmarea cantecului ce rasuna la doi pasi langa mine. Nici atunci secundele nu-mi dadeau pace si-mi trageau pleoapele, ademenindu-le spre o odihna timpurie. Imi cautam linistea acolo unde nu era si-mi ceream scuze pentru privirea ce mi se incetosa... imediat ce mi se focaliza pe trista Lui imagine, revenind din clipa in care imi pierdeam de tot privirea.
Prea multa galagie in cautarea linistirii mintii si sufletului, desi era doar un cantec... eram insa insotit de demonii iesiti la plimbare.
Se apropie de sfarsit, gasindu-ma cu privirea atintita spre vocea ce vrea sa-mi vorbeasca, dar de care mi-e frica, povara caldurii unei zile haituite.
"De ne-ar incalzi si sufletele, cred ca am putea suporta mai usor caldura... de afara."

Drumul zadarniciei...

Nu voi vrea vreodata sa stiu cum arata drumul zadarniciei...
Ar putea fi drumul pe care-l facem prin ploaie, fiind insa secatuiti de desertul nesfarsit, in care ochii ne ard, limba ni se-nclesteaza si ne pierdem urechea... fara ca El sa ne-o lipeasca la loc, pentru ca este probabil sa nu mai fim pe drumul Lui...
Ispititor e acel "poate"... frecvent ascuns in spatele sperantei ca drumul pe care-l facem nu este zadarnicie si are un curs, care ne va duce mai departe de locul unde nici noi nu mai stim daca am vrut sa ajungem...
Nu stim cum este drumul zadarniciei, dar simplul gand al posibilei existente ne indeamna sa cautam halta... Dar ce ne facem cu frica unui popas prea lung intr-o viata mult prea scurta?
"Asuma-ti drumul si "poate" vei cunoaste zadarnicia sau accepta-ti neincrederea, dar atunci asteapta-te ca aceasta sa ocoleasca acel "poate" si tarziu va fi timpul cand drumul ti se va parea... zadarnic".