Privirea...

In fiecare gand e urmatorul pas si-n fiecare pas e urmatorul gand. Aluneca inexplicabil gandul, la pas cu ceea ce pare sa-mi insoteasca fiecare zi si fiecare noapte.
Privirea, care-mi urmareste noptile, tine pas cu gandurile mele si ma insoteste de ani neinrerupt. Isi are locul ei adanc in mine... ma cearta uneori si in acelasi timp imi incalzeste sufletul, in rarele vise care ma poarta pana in zori si care nu se grabesc sa plece inainte ca eu sa ma fi trezit.
Ii port neincetat dragostea, prea rar rostita, dar mai pura ca orice raza de lumina. Si nici tu si nimeni nu-mi veti putea spune vreodata ca nu este asa...
O rog de fiecare data sa ma ierte, pentru ca a trecut asa de mult timp... de cand pasul si gandul meu nu ne-au intalnit privirile. Si iarta de fiecare data... cu acelasi zambet placut, cu aceeasi privire blanda si pura si ma asteapta in fiecare seara... sa-mi patrunda locul acela, care, fara privirea ei, as fi riscat sa-l uit demult si sa-l ingrop odata cu ea.
"Mergi la pas gandule, sa-i vad mereu privirea!"

Ratacind...

Au obosit si drumurile, prea obisnuite sa le frecventezi, de ratacitul tau continuu, in cautarea acelui drum. Si tu esti prea obisnuit cu ele si cauti un oricare alt drum, cu aceeasi speranta... ca nu o sa mai ratacesti.
In fiecare zi incerci sa te aduni pentru a continua sa ratacesti printre zambete... straine, reci, formale, plicticoase, ipocrite... Tresari si furi inocenta bucurie a unui copil atunci cand vezi un singur zambet... cald, prietenos si sincer.
"Multumesc! Pe tine te asteptam pentru ca maine sa pot sa mai ratacesc..."

"Cerseste-mi azi lumina indurarii tale,
Pamant ce te clatini sub picior
Si timp ce astepti sa se scurga
Nemarginite visari la apusul de ieri.

......

Imprastie-mi azi intunericul nepasarii tale,
Pamant ce ma clatini din mers pe picior
Si timp ce m-obligi sa astept sa se scurga
Nemarginite apusuri ale visarii de ieri."

Cand ati trait ultimele clipe mute?

Cum se apropie sarbatorile si unii se simt mai singuri decat altii, mi-am adus aminte de propriile clipe mute traite. Fara pretentii pentru valente de poet, dar cu gandul la un prieten, am hotarat sa postez urmatoarele cuvinte, care imbinate seamana cu o poezie:

Clipe mute

Cautam in neant asteptand garantii,
Uitam pentru ore ca secundele-s vii,
Amintiri ce tresar... trezindu-se-s mute,
De frica frumoaselor clipe avute...

Cand lumea se-nvarte in gol,
Si nu te inalta zborul usor,
Lumina de vrea a te-atinge
Privesti doar in sus... acum ninge.

Cautam in neant asteptand garantii,
Uitam pentru ore ca secundele-s vii,
Amintiri ce tresar... trezindu-se-s mute,
De frica frumoaselor clipe avute...

Ascuns in tacere-e cuvantul
Uitand sa-si mai murmure gandul.
E ziua ce-alunga in zbor
Dorinta unui biet muritor...

Cautam in neant asteptand garantii,
Uitam pentru ore ca secundele-s vii,
Amintiri ce tresar... trezindu-se-s mute,
De frica frumoaselor clipe avute...

Speranta e lupta pierduta...
Iubirea-i speranta eterna avuta.
Lasata-n umbra, dorinta-i sopteste:
"Iubeste!... ignora!..." aici se opreste.

Si-atunci...

Cautam garantii asteptand in neant,
Uitam secunde pentru orele vii...
Trezindu-se-s mute... amintiri ce tresar
De frica clipelor ce trec in zadar...

Cand... te rogi...

Cand nici lacrimile nu te mai doresc si nu-ti mai inunda ochii, ramasi uscati si impietriti, te rogi... ca macar o singura lacrima sa iti mai atinga obrazul.
Cand loviturile primite in toti anii, in care te credeai nemuritor, iti topesc sufletul, te rogi... sa primesti doar atatea lovituri cate le poti duce.
Cand orele, care credeai ca iti apartin si tie, trec pe langa tine fara sa stie daca mai existi, te rogi... ca una din ele sa se opreasca si sa iti zambeasca.
Dar cand afara ninge si-un fulg de zapada ti se topeste in palma, inseamna ca traiesti. Si te rogi... sa te poti bucura pentru fiecare moment in care traiesti.
"Sa ne bucuram de viata!"