Multumesc...

Pateticele momente, respinse chiar de propria-ti persoana, se-ntorc cu o perseverenta obositoare... pentru un suflet sau ce mai ramane din el, in continua interactiune cu un mediu ce-l atrage si-l duce spre noapte, in fiecare zi. Sta ascunsa luna, chiar si atunci cand vibratia corpului nu este desfatare, ci doar reflex organic, dupa o zi care aduce multe sau nimic...
S-ar zice ca... in urmatorul gand e urmatorul pas, si-n urmatorul pas e urmatorul gand. Si-asa, pas cu pas, am mai facut o plimbare, in gand, prin viata. Multumesc lui Dumnezeu pentru ca ne-a facut suficient de interesanti sa nu ne plictisim de noi si suficient de prosti sa ne putem accepta...
"Acceptati-va prostia care va face viata palpitanta si indepartati-va de dezinteresul cu care o traiti!"

Acceptarea inceputului...

Inainte de trecut este fiecare inceput al zilei ce va urma. Niciodata sters si fara speranta, fiecare inceput, vegheaza la-ntinderea aripilor si la pasul decisiv spre urmatorul zbor, pana va fi cel cautat si asteptat, in acelasi timp.
Placerea gandului, sfaramanta de dorinta sufletului, frante amandoua de iluzia zilei ce tocmai a trecut, se plimba in cautarea vietii. E aici, e aproape, cu fiecare inceput si totusi ascunsa de umbra trecutului. Aparenta zadarnicie a inceputului asteapta simplitatea zilei in care cuvintele vor slavi doar linistea, venita pentru acceptarea zbuciumului, dar care nu ar mai trebui sa inceteze vreodata. Si ce ar mai fi zbuciumul, cand ar fi acceptat ca parte din viata si ti-ai gasi linistea...?
Ne ramane sa acceptam continua cautare... pentru a intelege ca intotdeauna, inainte de trecut, este fiecare inceput al zilei ce va urma...