N-ai să citeşti,
cu ochii largi deschişi,
căci noaptea nu e zi
şi ziua nu e noapte,
iar tu n-ai înţeles
nicicând a mele fapte.
Tu ai parcurs doar text
şi-ai scris câteva rânduri,
ziceai, cu ochii-n lacrimi,
dar unde le-ai ascuns,
de-acuma-s aşa limpezi?
Mare-a fost nebunia
să cred de-astă dat
că-un înger ce veghează
a poposit în braţe-mi
văzând că-i aşteptat.
Ai fost o trecătoare,
singură te-ai clamat;
şi-ai mers spre neputinţă...
te-ai aruncat şi-n mare
topind un vis curat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu