Descoperiți, dar nu goi, cu slabiciuni, dar nu slabi...

Lucrurile care ne intrigă cel mai mult sunt acelea pe care ni le explicăm cel mai puțin și care ne împing înspre dorința cunoașterii mai multului. Și nu este ignoranță și nici neștiința prostiei, acceptate pentru ușurința zilelor dintâi și din urmă, atunci când nu reușim să ne explicăm mai mult. Este doar recunoașterea învingerii raționalului, care ne dă răspunsuri la întrebări, dar în același timp de omoară trăirile, prin fricile care ajungem să le conștientizăm și pe care încercăm din răsputeri să ni le controlăm.

Și-avem slăbiciuni fiecare și ne străduim să ni le ascundem pentru a nu ne fi exploatate, până la refuzul recunoașterii lor chiar față de propria persoană, uitând că, într-un târziu ne vor da târcoale. Și adesea ne împotrivim și ajungem până la a ne respinge latura umană, încurajați de răspunsurile percepute de fiecare după bunul plac, pe scara propriei evoluții. Și mai mult, ajungem să suferim pentru că, simplu nu mai poate fi profund atunci când e strivit de ipocrizia și snobia promovată de gloată pentru gloată.

Dar fiecare, cât timp mai suntem pe aici, suntem obligați să facem, nu doar să așteptăm, să ne acceptăm propriile greșeli, nu doar să le vedem ale altora, să continuăm să cunoaștem, chiar dacă ne dorim mai mult, să încercăm să trăim mai frumos, chiar dacă nu reușim întotdeauna, să apreciem, chiar și atunci când nu suntem apreciați, să nu uităm să iubim, chiar și atunci când părem singuri... pentru că nu suntem niciodată singuri.

¨Descoperiți, dar nu goi, cu slabiciuni, dar nu slabi!¨... așa vă doresc să întâmpinați noul an, cu mult curaj și speranță de mai bine.

¨La mulți ani!¨

Convingerile…

Prea treaz pentru a dormi, când timpul n-a sosit, stai și privești la cum se adună pe stradă adevăratele convingeri și se încolonează în așteptarea celei dintâi. E rece pentru detaliile nopții, iar crăiasa-i ascunsă în spatele norilor și nici măcar ea nu știe care-i prima. Aștepți să iasă din front liderul, apoi să-și cheme suratele, neînțelese de toți aceia care-n pripă le au și le pierd la primul obstacol.

Am adus ceasul acalmiei pentru a zăbovi puțin înaintea unui alt început. Doar o seară de facere a nimicului, înspăimântător de calm și pășind agale peste dezinteresul momentului. Numai ele, convingerile, își caută măreția și pe cea mai semeață, care să le conducă spre ieșirea din repaus. În rest, e atâta liniște că nici limbile ceasului nu mai știu să-și poarte timpul, doar marchează ritmul lent al inimii, de frică să nu se oprească.

Pe un perete se scurge reflexia propriei lumini, ca parte din tine, dar absentă la întâlnirea ce-ai pregătit-o pentru noaptea târzie. Apoi lași să se oprească totul, convins că vei putea porni motoarele în zori, odată cu identificarea celei așteptate... ai convingerea că mâine poți fi mai bun...

“Să avem puterea convingerilor într-o lume incertă!”