Lezată în amorul propriu şi singură pusă sub tirul stigmatizant al cuvintelor, ce trebuiau să lovească doar ideea, nu persoana, răbufneşte într-o primă declaraţie credibilă a vremurilor apuse, dar prin care nu face altceva decât să-şi creioneze portretul. Apoi parcurge vremea copilăroaselor demonstraţii şi poate a căutărilor pierdute în timp sau niciodată avute, pierzând din vedere faptul că, ajungem la anumite momente în viaţă când alte persoane nu ne mai pot demonstra nimic, doar noi putând să ne demonstrăm că ne-am învăţat lecţiile... în timp.
Şi astfel, aflăm despre noi că suntem conservatori, „refractari la ceea ce este nou” (conform DEX), dar într-o accepţiune pe care suntem gata să ne-o asumăm şi s-o acceptăm... Conservatorul, în această viziune, este acea persoană care face greşeala de a se îndrăgosti în momentele în care înşiruirea de acţiuni, trăite din dorinţa de conoaştere, nu le-a înţeles ca fiind o simplă modalitatea de petrecere a timpului liber... Neacceptarea „normalităţii” unei relaţii moderne, când exploatarea - inclusiv a sexualităţii - nu este altceva decât sex şi s-ar înscrie într-un aparent trend actual, te face conservator... Şi putem fi consideraţi aşa, în toată puterea cuvântului, dacă regulile acestui joc modern ar fi fost cunoscute de la început de ambele părţi şi acceptate, chiar fără a şti ce acceptăm... şi dacă n-am fi putut să ne conformăm până la final... sau, dacă aceste reguli nu ar fi fost schimbate pe parcurs de către „vizionarul modern”, lăsându-l pe celălalt să creadă în poveşti frumoase... până la confruntarea cu adevărul.
Ar fi bine să ştim însă că, sinceritatea şi deschiderea nu sunt doar două cuvinte abstracte şi este mult prea puţin doar să ni le declarăm reciproc, dacă timpul ne arată că nu cunoaştem substanţa lor. Iar libertatea, când nu ştim ce să facem cu ea şi nici s-o apreciem, ni se-ntoarce împotrivă ca un aprig duşman. Dar acceptarea adevărului, oricât de dureros, te face integru şi e preferabilă întotdeauna minciunii. Cât despre pierderi, atâta timp cât nu ştim ce–am avut şi cu atât mai puţin ce am fi putut avea, este o discuţie în van... nu vom mai sti niciodata cât am pierdut... dar oricum am şi câştigat... adăugând încă o filă la plimbarea prin viaţă...
„Conservator sau modern?... Nu ştiu răspunsul la această întrebare. Oricum ati fi, stabiliţi regulile împreună şi încercaţi să le respectaţi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu