In majoritatea culturilor si traditiilor debutul in Noul An este asimilat unui nou inceput... Intotdeauna expresia "nou inceput", desi uzuala, am considerat-o un pleonasm si gramatical, posibil sa am dreptate. In viata insa, gramatica face pe atat de putin, pe cat de mult adevar incumba expresia "vechi inceput"... Recunosc, neplacuta alaturare de cuvinte pentru urechi, dar o expresie a unui pragmatism si realism rece, dar nu distant, ci mai degraba personal si poate chiar dureros.
Ok, suntem in Noul An... LA MULTI ANI!... si zicem asta in fiecare an, indiferent de ce varsta avem si fara sa stim, cand acest Nou An ne va fi si ultimul... Poate sa faca parte din surpriza Noului An...
Ca viata ne e plina de clisee, stim asta. Ca ne este presarata de obisnuinte, dar care nu au treaba cu traditia si de franturi de zicale, dar a caror provenienta nu o stim si nici nu ne intereseaza, stim si astea.
Si totusi ce aduce Noul An, mai mult decat euforie si mai mult decat superficiala atmosfera creata de noi, in banalitatea oarba, dar care incepe sa ne caracterizeze tot mai mult? Sau nu aduce nimic Noul An? ... In fond, e vorba de o singura noapte si ce ar putea sa aduca mai mult decat alte nopti?!...
Eh, inca imi place si mai am puterea sa ma amagesc si sa gandesc ca, Noul An aduce cu el ceva, de fiecare data ... speranta... lasata in anul ce tocmai l-am trecut. Mica, ascunsa si greu rostita sau, din contra, mareata, bravata si rostita neincetat. Sincera, profunda si cea care mai poate aduce ceva in substanta sau, din contra, oprita la 6 din 49 si transformata in mila si compatimire... in speranta ca soarta va fi blanda cu noi...
"Un An Nou plin de speranta!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu