duminică, 27 decembrie 2009

Privirea...

In fiecare gand e urmatorul pas si-n fiecare pas e urmatorul gand. Aluneca inexplicabil gandul, la pas cu ceea ce pare sa-mi insoteasca fiecare zi si fiecare noapte.
Privirea, care-mi urmareste noptile, tine pas cu gandurile mele si ma insoteste de ani neinrerupt. Isi are locul ei adanc in mine... ma cearta uneori si in acelasi timp imi incalzeste sufletul, in rarele vise care ma poarta pana in zori si care nu se grabesc sa plece inainte ca eu sa ma fi trezit.
Ii port neincetat dragostea, prea rar rostita, dar mai pura ca orice raza de lumina. Si nici tu si nimeni nu-mi veti putea spune vreodata ca nu este asa...
O rog de fiecare data sa ma ierte, pentru ca a trecut asa de mult timp... de cand pasul si gandul meu nu ne-au intalnit privirile. Si iarta de fiecare data... cu acelasi zambet placut, cu aceeasi privire blanda si pura si ma asteapta in fiecare seara... sa-mi patrunda locul acela, care, fara privirea ei, as fi riscat sa-l uit demult si sa-l ingrop odata cu ea.
"Mergi la pas gandule, sa-i vad mereu privirea!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu