De fiecare data te caut, dincolo de zari si dincolo de mine, in stapanita-mi dorinta de-a trai si aceasta zi. Te astept ore in sir... cu mine, prins intre credinta si-o ratiune a putinului probabil ca, acum se va schimba ceva... dar de fiecare data se schimba... nu intotdeauna pe cat mi-as dori, dar suficient pentru a putea sa te mai caut. Si numar timpurile in care puteam sa te gasesc, ca si cum izbavirea ar veni din cersitul catre mana, care se-ntreaba de isi are rostul sa se intinda... sau se se mai intinda...
Urmeaza tacerea, ce isi infige ghearele in sufletu-mi ce vrea sa mai poata privi spre locul unde s-a facut lumina si sa reziste intunericului care umbreste... tot mai mult, fiecare raza de lumina castigata prin jertfa sufletului.
"Puteai, ca in timp ce te-ntreci sa acoperi lumina, sa te-mpiedici pentru o clipa si s-o gasesc... izbavirea! Apoi ti-as fi dat inzecit, clipe in care sa te-ntreci, dar intr-o lupta cu un adversar redutabil si nu cu unul muribund in sufletu-i pustiu... Ti-e frica de mine?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu