Azi m-am prins a ma-ntrece cu stropii de ploaie. Nu stiu cum pot uneori sa vina in goana si sa-ti parcurga chipul schimonosit; porniti dintr-un albastru, spalacit in roseata ce-l inconjoara si pana ce, doar gustul sarat il mai simti... acolo unde un picur a poposit.
Dupa o vreme, parca ti s-a luminat chipul, desi pielea ti-o simti uscata si scaldata de ajuns pentru moment, de insirarea continua a picurilor transformati in siroie... si care par sa-ti fi eliberat sufletul. Sunt eu, cu fiecare ploaie si tot eu, vreau sa cred ca voi ramane si dupa ce voi mai fi scaldat de ea. As pune vasul ca ea sa se adune, sa-mi pot spala mainile, amandoua... sa fiu de doua ori curat si macar o data iertat... de vina de-a visa.
"Iubeste stropii de ploaie ce ti-au inundat chipul! Ei doar ti-au aratat... ca, tu si astazi existi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu