Chiar Da(o)...

Se face aproape anul de când am îndrăznit, într-o frumoasă stare euforică, dar nu determinantă pentru subiect, sa fac diferența în discuții, spunând că, fântâna din care izvorăște sublima iubire și plăcere masculină nu este identică cu eliberarea, adeseori haotică și mai puțin controlată, a esenței vitale de care dispune acesta. Întrebătoare, contrariate și până spre hilare, au fost reacțiile ce i-au urmat afirmației, în ciuda încercării mele de a o susține, chiar nefiind un fin cunoscător al culturii daoiste și fără a o îmbrățișa pe deplin, mai ales în momentele unei acute lipse... ce să mai vorbesc despre desăvârșire.
Regăsirea însă a unei oarecare cadențe, chiar și neregulate, dacă mai poate fi vorba în aceste condiții de cadență... cu un foc lăuntric în creștere și cu experiențe pe măsură, m-au întors, dintr-o curiozitate adultă de această dată, la noțiunile interesante ale adolescenței, când nici metaforele nu însemnau prea mult, dar nici imaginația nu putea compensa pe deplin lipsa de experinață, în schimb învățam teoria... benefică adesea în anii ce au urmat. Și astfel, cunoașterea actuală a plăcerii, dusă dincolo de teorie, nu mai pare un subiect deșuet, iar explicațiile unor momente din cautarea perfecțiunii, ratate sau fără eficiența dorită, par mult mai ușor de înțeles cu o minimă educație și deschidere.
Cât despre “comoară”, “lotus de aur”, “vârful ciupercii roz”, “peștera tigrului alb”, “cuțitul de aur”, “coloana de jad”, “sala de gală”... până la aducerea aminte a proaspetei plăceri dată de profunzimea “fluturilor zburători”, toți acești termeni colorați și haioși, dar sugestivi atunci când sunt urmați de explicații, nu a insemnat decât întoarcerea unei file, într-o seară, ajuns mai devreme în patul transformat în bibliotecă.
Și dacă e să închid momentan subiectul, atunci o fac cu recomandarea filosofiei chineze: “Faceți sex zilnic, chiar de mai multe ori pe zi... pentru longevitate, sanătatea minții și a trupului, dar într-o armonie perfectă, pentru a cunoaște fericirea desăvârșită”. Dacă este doar filosofie sau nu, mai ales pentru noi europenii, vă las pe voi să decideți, dar mă întreb – fără legătură cu subiectul – de ce sunt așa mulți chinezi?!...
Iar cum, prin filosofia Dao se cultivă răbdarea, și mi-au plăcut mai multe texte poetice, acum mă opresc la unul:
“În fapte nu există sfat mai bun decât să fi ponderat.
A fi ponderat – înseamnă a preveni.
A preveni – înseamnă a fi pregătit și puternic.
A fi pregătit și puternic – înseamnă a prospera întotdeauna.
A fi mereu prosper – înseamnă a avea posibilități nelimitate.”
- Lao Zi –
Câți am fi făcut un astfel de raționament deductiv, iar din răbdare – ponderare o virtute a unei filosofi de viață... cu posibilități nelimitate?...