Potrivită...

Cum găseşti persoana potrivită, pentru discuţia potrivită, în seara potrivită?
Prea mult „potrivită” în înşiruirea unor cuvinte care nu formează o idee potrivită. Dar întotdeauna de aici începe totul, prin nepotrivirea unor cuvinte care derutează, sperie, întristează şi reţin comentarii de orice natură, pentru a nu fi nepotrivite. Şi-atunci încurajăm ideile singure, care aleargă spre colţuri în cercul zilnic, reluate cu perseverenţă a doua zi, până în acea zi... Din nou optimism, opturat adesea de gândul amăgirii, aproape patetic, dar incandescent şi topit în adrenalina interioară a fiecărei acţiuni, nu doar a fiecărui gând. Greu înţeles, pentru că nu prezintă interes în frazele încălcite, scrise pentru nimeni.
Timpul, ales în a face şi de cele mai multe ori acceptat în a nu face şi doar a lăsa ca să treacă. El ştie doar trecutul şi se-nfurie când îl înfrunţi cu prezentul şi-i tot promiţi viitorul. Îl ţi prizonier, de parcă i-ar păsa de ceea ce nici ţie nu-ţi pasă. Şi-atunci îl acuzi de vina ce n-o poartă, dar pe care ţi-o lasă în grijă, pentru ca singur s-o risipeşti, prin multe încercări nereuşite...
Aceasta e seara potrivită, pentru discuţia potrivită, cu persoana potrivită!
„Să avem o seară potrivită! Noroc!”... nu acela al unei deşarte urări, ci al unei împăcate închinări de pahar... „Şi la mai mare!!”