Frumuseţea gândului, dar de data aceasta mai mult frumuseţea ta, mă fac să tac şi să găsesc ziua de astăzi acolo unde am lăsat-o ieri şi să nu vreau să spun mai mult decât... "mulţumesc!".
Nu ştiu cât de mult e satisfacţia unei pagini din plimbarea prin viaţă, cât de mult realitatea a reuşit să neutralizeze aşteptările de moment, prin prezent, fără să aibă legătură cu trecutul sau cu viitorul, dar nici nu vreau să ştiu... cel puţin nu acum. Poate fi doar un scurt moment de linişte, undeva în celula universului ce se regăseşte şi-n mine, în necontenita-i mişcare, dar în mersu-i lin de această data. Sau poate fi tot universul într-o iminentă explozie...
Nu-mi trebuie muză... nici tu, timpule; nici tu, corp ceresc; mici tu, "trăire în neştire"... astăzi nu îmi oferiţi ceva mai interesant de scris decât frumuseţea unui gest spontan... plăcut, încrezător şi de încredere, în drum spre acolo sau spre nicăieri... dar astăzi nu contează.
Ce va fi mâine?... tocmai ţi-am spus: "Astăzi nu contează..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu