O siluetă, ajunsă în filmul vieţii, încântă inima şi trupul în orele obişnuite să-şi trăiască singurătatea. Umbra formelor ce străbat întunericul exaltă privirea, nesătulă să se tot hrănească cu imaginea senzuală venită de nicăieri, dar ajunsă în gerul ameninţătoarei aşteptări, la limita dintre agonie şi... atât. Farmecul unei simple atingeri şi răsuflarea şoptită, ce-nvinge reţinerea iminentei exaltări, adună momente în care timpul ar merita făcut prizonier. Şi-mbrăţişarea topită uită cuvântul, care-şi pierde din putere, inutil să mai fie rostit, pentru că oricum se aude în bătăile inimii.
"Ceva" adânc, ce reînvaţă să se bucure şi să accepte riscul efemerităţii, se-aşterne pe jos... "Ai grijă la picioare, să nu o calci sau, măcar să fii desculţă, ca paşii naivi să-ţi fie mai apoi iertaţi!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu