Las timpul să găsească nemurirea
Sufletului... aruncat pe tărâmul speranţei
Prin uşa deschisă ce-arată ieşirea
Şi-mbată secunda, cerşindu-şi iubirea.
Las timpul să găsească nemurirea
Sufletului... măcinat pe altarul dorinţei
De raza umbrită ce-şi strigă uimirea
Şi trage zăvorul, văzându-şi mărirea.
Las timpul să găsească nemurirea
Sufletului... plimbat prin albumul năzuinţei
De-o filă uitată ce-şi scrie amintirea
Şi scuză cuvântul, plecându-şi privirea.
Las timpul să găsească nemurirea
Sufletului... lepădat in purgatoriul credinţei
De gândul speriat ce-ascunde neştirea
Şi-ntreabă fiinţa, cunoscându-şi menirea.
Las timpul să găsească nemurirea
Sufletului... numărat pe ceasul prezenţei
De ora scaldată ce-ndură ştirbirea
Şi-opreşte ziua, anuntându-şi venirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu