Nu voi vrea vreodata sa stiu cum arata drumul zadarniciei...
Ar putea fi drumul pe care-l facem prin ploaie, fiind insa secatuiti de desertul nesfarsit, in care ochii ne ard, limba ni se-nclesteaza si ne pierdem urechea... fara ca El sa ne-o lipeasca la loc, pentru ca este probabil sa nu mai fim pe drumul Lui...
Ispititor e acel "poate"... frecvent ascuns in spatele sperantei ca drumul pe care-l facem nu este zadarnicie si are un curs, care ne va duce mai departe de locul unde nici noi nu mai stim daca am vrut sa ajungem...
Nu stim cum este drumul zadarniciei, dar simplul gand al posibilei existente ne indeamna sa cautam halta... Dar ce ne facem cu frica unui popas prea lung intr-o viata mult prea scurta?
"Asuma-ti drumul si "poate" vei cunoaste zadarnicia sau accepta-ti neincrederea, dar atunci asteapta-te ca aceasta sa ocoleasca acel "poate" si tarziu va fi timpul cand drumul ti se va parea... zadarnic".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu